Vasul cu untdelemn

   Cu foarte mulţi ani în urmă, pe vremea când împăratul Ioram domnea peste Israel, trăia o văduvă săracă, care a ajuns la mare strâmtorare. În nevoia ei ea s-a îndreptat spre prorocul Elisei, un om temător de Dumnezeu: ,,Soţul meu a murit”, se plângea ea, ,,şi tu ştii, că el se temea de Dumnezeu. Noi am făcut datorii, dar eu nu pot cu nici un chip să plătesc datoriile; noi suntem săraci. Cel care ne-a împrumutat a venit să ia pe cei doi fii ai mei şi să-i facă robi.”

   Prorocul, care, în ceea ce priveşte lucrurile pământeşti, era tot aşa de sărac ca şi văduva, a întrebat: ,,Ce să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?” ,,Acasă nu am decât un vas  cu untdelemn.” ,,Bine! du-te de cere vase goale de la toţi vecinii tăi şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după fiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase.”

   Văduva săracă a ascultat de prorocul Elisei. Pe ea n-a interesat-o ce gândeau sau spuneau oamenii, când ea, încărcată cu vase goale, se îndrepta spre casa ei. Şi ce s-a întâmplat în spatele uşii închise? Fiii dădeau mamei vase goale, unul după altul şi – o, minune! - ea turna din untdelemn în vase până ce s-a umplut şi ultimul vas.

   ,,Mai dă-mi un vas, te rog,” a zis văduva fiului său. ,,Mamă”, a spus el, ,,nu mai este nici un vas.” Minunea s-a întâmplat, toate vasele, ce le aveau, erau umplute, şi untdelemnul s-a oprit.

   Plină de bucurie femeia s-a dus la proroc şi i-a spus ce s-a întâmplat. Atunci Elisei a zis: ,,Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria; iar cu ce va rămâne, vei trăi tu şi fiii tăi.”

   Această povestire nu este o poveste, ea stă scrisă în Biblie. În poveşti citim despre fete sărace, care deveneau prinţese bogate. Astfel de poveşti sunt născocite de oameni şi nu sunt adevărate. Biblia în schimb relatează numai adevărul. Dumnezeu ne arată în Cuvântul Său, că El ne dă daruri bune şi folositoare, dacă ne încredem în El.

   Marele, atotputernicul Dumnezeu ar fi putut să facă, ca văduva săracă să devină o prinţesă bogată, dar ce i-ar fi folosit? - El i-a dat tocmai ce era necesar pentru ea şi fiii ei ca să trăiască. Deseori întâlnim oameni bogaţi, care sunt cu inima împietrită şi zgârciţi. Dumnezeu voieşte să nu se întâmple aşa ceva. Dumnezeu doreşte, ca noi să-L iubim pe El, şi nu darurile, care El ni le dăruieşte. Văduva ştia acum, că are un Tată bogat în cer, care n-o va părăsi niciodată.

   Dumnezeu dă cu plăcere şi El doreşte ca noi să ne încredem în El în orice situaţie şi să rămânem dependenţi de El. De asemenea doreşte, ca noi să fim mulţumitori. De aceea El nu ne dă prea mult o dată, ci El dă de mai multe ori, şi tocmai ceea ce avem nevoie; ca să nu devenim mândri şi chiar să-L uităm.

   Această istorisire mai are o învăţătură importantă pentru noi. Văduva săracă credea că nu mai are nimic, atunci când a cerut ajutor. Dar ea nu era lipsită de orice mijloace; căci ea avea puţin untdelemn, şi puţinul acesta Dumnezeu voia să-l folosească, ca s-o scoată din strâmtorare.

   Cum este cu noi? Nu avem şi noi ceva, pe care Dumnezeu vrea să-l folosească spre slava Lui? Hai să ne întrebăm şi noi ce avem! O mică putere, un cuvânt prietenos (o vorbă bună), un mic serviciu prietenesc - precis avem şi noi ceva, pe care Dumnezeu vrea să-l înmulţească în noi spre slava Lui, dacă noi ne încredem în El şi ascultăm de El.

   A fost numai un vas cu untdelemn, pe care Dumnezeu l-a înmulţit din abundenţă. Aşa vrea Dumnezeu să înmulţească şi credinţa noastră, ca noi să simţim intens minunile tot mai mari ale harului Său şi să recunoaştem tot mai mult dragostea şi bunătatea Mântuitorului nostru Isus Hristos. Dacă văduva n-ar fi ascultat de proroc şi din teamă faţă de viitor ar fi ţinut untdelemnul pentru ea, atunci cei doi fii ai ei ar fi devenit robi, şi ea ar fi murit de foame. Mai mare ca Elisei este Mântuitorul nostru, care a spus: ,,Daţi şi vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci, cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” (Luca, 6, 38)